DEZERTÁ dezertez vb. I. Intranz. 1. (Despre militari) A fugi din armata; a se sustrage de la prestarea serviciului militar; a trece la inamic. Daca miineseara numi da drumul pentru doua zile dezertez. CAMIL PETRESCU U. N. 20. Sa dezerteze shi sa terfeleasca onoarea militara! Cuvint greu! proiect teribil! GALACTION O. I 140. 2. Fig. A parasi in mod nepermis un loc o slujba etc.; a se sustrage de la indeplinirea sarcinilor incredintzate. Ar fi fost firesc sa ma folosesc de buna primire ce mi se facea shi sa incep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatura de prin anii 18981899 asha au facut... Eu am ieshit din rinduri shi am dezertat. GALACTION O. I 24. Unii dezertara Millo shi Teodorini se dusera departe sa caute un mai bun noroc. NEGRUZZI S. I 345.