DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A descheia o haină încheiată cu nasturi; (mai rar) a descheia nasturii de la o haină. I-am scos mănușa, dezbumbînd-o inexpert. IBRĂILEANU, A. 206. Sărise un bumb de la pieptarașul de catifea neagră... Ea-și dezbumbă pieptarul. EMINESCU, N. 109. ♦ Refl. A-și descheia nasturii de la o haină. În urmă el se dezbumba și își sfîșie cămașa. SLAVICI, N. II 134.