DEZBARÁ dezbár vb. I. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») 1. A parasi o deprin dere rea a se lasa a se dezobishnui (de un narav); a se dezvatza. Tatal tau nu sa putut dezbara de patima jocului de cartzi. CAMIL PETRESCU T. I 374. Pronuntzie guturala shi groasa de care nu ne putem dezbara. NEGRUZZI S. I 262. 2. A se desface a se despartzi; p. ext. a se elibera a scapa a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adinceshte tema shi dezbarate de credintza k poezia se reduce la rima. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 5/5. Capitanul nu se mai putea dezbara de o vedenie hida. CAMILAR N. I 221. Mie draga una shii a mea: Decit sa ma dezbar de ea Mai bineaprind tot satul! COSHBUC P. I 119. Prez. ind. shi: dezbar dezberi (M. I. CARAGIALE C. 13 ODOBESCU S. III 45).