dezbara [At: M. COSTIN O. 188 / V: (irg) diz~ / S shi: (inv) desb~ / Pzi: dezbar (reg) dezbar / E: nct] 1 vt (C.i. oameni animale etc.) A determina sa renuntze la o deprindere (rea) Si: a dezvatza. 2 vt (Pex) A dezobishnui. 3 vt (Pex) A renuntza. 45 vtr (C.i. oameni) A (se) despartzi de cineva sau de ceva. 67 vtr (C.i. oameni) A (se) indeparta. 89 vtr (C.i. oameni) A (se) elibera.