DEVASTÁ devastez vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la tzari regiuni localitatzi constructzii) A distruge a ruina a nimici a pustii. (Prin exagerare) SHia facut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiata a primului copac intilnit apoi nemultzumita a devastat mai departe un alt copac. IBRAILEANU A. 71. ◊ Fig. [TZaranii] nu vor intrebuintza forme sintactice k acelea care devasteaza proza noastra aliniate cuvint cu cuvint dupa galicisme. SADOVEANU E. 34. 2. A jefui a prada.