DETUNATÚRA detunaturi s. f. Zgomot puternic bubuitura mare (produsa mai ales de o explozie sau de o arma de foc). Motorul porni cu nishte detunaturi k de tun. DUMITRIU V. L. 130. Numai susurul Prahovei numai detunatura unei stinci pravalita din inaltzimi numai izbitura securilor care mushcau din tulpina mustoasa a copacilor tulburau tihna locului. PAS L. II 157. O detunatura infioratoare vui shi se sparse de zidurile castelului. VLAHUTZA O. A. I 149.