DETONÁTZIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunatura. 2. Ardere a unei substantze care se petrece rapid intrun spatziu inchis fiind insotzita de o dezvoltare aproape instantanee de gaze shi de un zgomot caracteristic. [Gen. iei var. detonatziune s.f. / cf. fr. détonation].