DETERMINÁ detérmin vb. I. Tranz. 1. A conditziona in mod necesar a servi drept cauza pentru aparitzia sau dezvoltarea unui fapt a unui fenomen; a cauza a pricinui a produce. Nu exista domeniu al shtiintzei literaturii shi artei noastre unde cunoashterea experientzei sovietice sa nu determine un puternic avint realizari shtiintzifice shi artistice de seama succese in lupta impotriva influentzelor putredei ideologii burgheze in cultura shtiintza shi arta. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 331 1/2. Fortzele shi relatziile de productzie determina caracterul orinduirilor shi succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. 2. A fixa (cu precizie) a hotari a stabili (o data un termen etc.); a preciza a lamuri. [SHeful justitziei] determina shi ziua infatzisharii pricinei. GHICA S. 587. ◊ Refl. pas. O lumina nu poate indica o pozitzie de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU U. N. 389. ♦ A preciza insushirile unui corp ale unei plante ale unui fenomen (in vederea repartizarii acestora in categorii). A determina o planta. A determina o roca. A calcula a deduce (pe baza unor anumite date). A determina un unghi. A determina caldura specifica a unui lichid. A determina pozitzia unui avion. 3. A face (pe cineva) sa ia o hotarire; a decide a convinge. Timotin... a reushit cu greu sa determine pe doamna sa vina in odaia de primire. IBRAILEANU A. 130. ◊ Refl. Trebuie sa se cunoasca cineva pina a nu se determina ashi lega soarta. NEGRUZZI S. III 59. 4. (Despre un cuvint sau o propozitzie) A preciza sensul unui cuvint sau al unei propozitzii. Adverbele determina verbele care le insotzesc.