DESTZELENÍ destzelenesc vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printro aratura adinca) o tzelina in loc arabil; a desfunda. Daca satul are vite boierului nu i ingaduit sa destzeleneasca imashul. GALAN Z. R. 179. ◊ Absol. Destzelenitzi irigatzi electrificatzi Captatzi clocotul shuvoaielor din Carpatzi. TOMA C. V. 212. 2. Refl. (Rar despre copaci) A ieshi din radacini. Au fost incercari mari au fost sloiuri sau destzelenit parte din salcii sau surpat malurile au trecut viituri de toamna shi de primavara. GALAN Z. R. 45.