DESTÍNDE destínd vb. III. Refl. 1. A se desface din incordare; a se relaxa a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de surescitare) A se linishti a se calma a se descarca a se deconecta. 2. (Despre fiintze corpul sau partzi ale corpului lor) A se intinde a se indrepta (din inchircire din ghemuire). [Perf. s. destinsei part. destins] Pref. des + [in]tinde (dupa fr. détendre).