DESTÍNDE destind vb. III. 1. Refl. A deveni mai putzin incordat; a se relaxa a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de spirit) A se linishti a se descarca. 2. Refl. (Despre fiintze corpul lor sau partzi ale corpului) A se intinde a se indrepta. ◊ Tranz. SHia destins trupul shi a plecat spre ieshire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobishnuit despre un tzinut) A se intinde a se desfashura. 4. Tranz. (Neobishnuit) A retrage. Intinse o mana... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei part. destins] Din des¹ + [in]tinde.