DESPUIÁT A despuiatzi te adj. 1. Dezbracat in pielea goala; p. ext. imbracat sumar. In citeva minute locul se umplea de carutze de cai de catiri de urshi de pilcuri de copii despuiatzi. GALACTION O. I 474. Dumneata nu vezi k eu umblu de atitea zile despuiat cu gitul gol? SEBASTIAN T. 89. ◊ Fig. Inaintea lui ma simtzeam totdeauna despuiata k inaintea unui judecator. DAVIDOGLU O. 67. ♦ (Despre copaci plante) Lipsit de frunze de verdeatza; gol uscat. Prin vale batea vintul shuiera printre fagii shi stejarii despuiatzi. DUMITRIU N. 177. 2. (Despre persoane) Jefuit pradat. 3. (Despre o carte un dosar un document un manuscris) Din care sa extras (pina la ultimul amanunt) tot ce prezinta interes pentru o anumita chestiune. Varianta: despoiát a (M. I. CARAGIALE C. 130 GOROVEI C. 227) adj.