DESPRÍNDE desprínd vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit prins; a separa. 2. A rupe a dezlipi shi a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins ashezat pus. ♦ A desface un obiect din balamalele nasturii copcile shireturile etc. care il sustzin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractziune; a dejuga a deshama. II. Refl. 1. A se desface shi a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins fixat; a se detasha. 2. A se desface dintrun tot a se separa; p. ext. a se contura a se deslushi. ♦ (Despre oameni) A ieshi dintrun grup sau dintro multzime a se detasha. ♦ (Rar) A se despartzi a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta a reieshi. ♦ A se distinge a se intzelege a se auzi. [Perf. s. desprinsei part. desprins] Des¹ + prinde.