DÉSPOT despotzi s. m. 1. (In Antichitate shi in Evul Mediu) Conducator cu puteri discretzionare; tiran. ♦ Fig. Om excesiv de autoritar care in actziunile sale nu tzine seama de altzii care vrea sashi impuna cu orice pretz vointza. 2. (In Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii al unui tzinut. [Acc. shi: despót] Din ngr. despótis fr. despote.