DESPÓT despotzi s. m. 1. (In antichitate shi in evul mediu) Conducator cu puteri discretzionare; tiran. ♦ Fig. Persoana excesiv de autoritara care in actziunile sale nu tzine seama de altzii care vrea sashi impuna cu orice pretz vointza. 2. (In Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii al unui tzinut. [Acc. shi: déspot] Din ngr. despótis fr. despote.