DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul și i-a dat drumul pe cîmp. ◊ Absol. Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. – Variantă: despiedecá vb. I.