DESPERÁT A desperatzi te adj. (SHi in forma disperat) 1. (Despre oameni fig. despre animale) Ajuns la desperare; deznadajduit exasperat. Maria incearca disperata sal trezeasca pe Anton. DAVIDOGLU M. 75. Bubico latra shi chelalaie desperat smucinduse sa iasa din paner. CARAGIALE O. II 266. A doua zi porni cu caii dar iar cazu jos shi dormi pina ce mijea de ziua. Desperat era sa ieie lumea in cap. EMINESCU N. 20. Desperatul Cerentzelu ishi lua adio suspinind. NEGRUZZI S. I 111. ◊ (Adverbial) Bogoiu a asistat la intreaga scena... incurcat de privirea disperat intrebatoare a lui Jef. SEBASTIAN T. 158. ◊ (Substantivat) Disperatul ishi cuprinse timplele in palme. SADOVEANU P. M. 271. Mama... urmarea fiecare gest al nostru cu ochi de disperata. SAHIA N. 57. 2. (Despre manifestari sau atitudini ale fiintzelor) Care exprima care dovedeshte desperare deznadejde. Indeosebi capitanul Ilie avea o figura disperata. SADOVEANU Z. C. 50. Saud batai furioase in usha apoi un glas desperat: Ilinco... deschide o data! VLAHUTZA CL. 57. Prin aerul cel roshu femei trec cuarmen bratz... e ura shi turbare In ochii lor cei negri adinci shi desperatzi. EMINESCU O. I 62. 3. Care provoaca desperare; care prezinta putzine posibilitatzi de scapare; periculos. Situatzie desperata. Varianta: disperáta adj.