DESPATURÍ despaturesc vb. IV. Tranz. (SHi in forma despatura) A desface ceva (o pinza o stofa o hirtie etc.) care fusese indoit strins sau impaturit. Scoase o hirtie o despaturi intinzindo jandarmului. CAMILAR N. II 254. Ishi shterse mustatzile... cu o batista alba care o despaturi atunci. C. PETRESCU I. II 113. SHeful de post cu obrazul stors de singe ia despaturat un teanc de hirtii pe birou. POPA V. 189. Varianta: despaturá despatur vb. I.