DESPARTZITÚRA despartzituri s. f. 1. Parte despartzita dintrun recipient sau dintro incapere; incapere mica despartzita din una mai mare; loc separat (intro lada intrun dulap etc.); compartiment diviziune. Biroul contabilului shi al casierului... par de fapt o singura masa cu despartzituri shi policioare. CAMIL PETRESCU T. I 381. Strabatura un loc larg shi lung... shi trecura intro despartzitura mai mica. GALACTION O. I 513. 2. Constructzie de obicei improvizata facuta cu scopul de a separa ceva de a face o delimitare. Ishi mutase pinda in jurul despartziturilor de scinduri din curtea garii. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 157. 3. (Invechit) Grup ceata. Pe de alta parte despartzituri de oshteni moldoveni i strimtora pe de laturi. ARHIVA R. I 108.