despartzit¹ sn [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) ~per~ (ivr) dis~ / Pl: ~uri / E: despartzi] 15 Despartzire (14 6). 6 (Mat) Impartzire. 7 Clasificare. 89 Despartzire (1617). 10 (Fig) Invrajbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 1314 Despartzire (2122). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despartzire (25). 18 Deosebire. 1928 Despartzire (2736). 29 Divortz. 3040 Despartzire (3848). 41 (Inv; pex) Parte. 42 (Ivr) Subdiviziune. 4350 Despartzire (5259). 51 (Mat; ivr) Deimpartzit. 52 (Is) ~ul oilor Desfacere a tovarashiei de stana toamna cand se impart proprietarilor oile shi produsele lor.