DESPARTZÍRE s. f. (< despartzí cf. lat. *dispartire): 1. separare. Termen folosit in sintagma liniutza de unire shi de despartzire. 2. separare a unui intreg in componentele sale. ◊ ~ in silabe: d. a unui cuvant in partzi alcatuite din unul sau mai multe sunete care se rostesc intro singura emisiune a vocii. Astfel: seninatate interferentza domesticire uriash abundentza etc. (v. régula).