DESPAGUBÍRE despagubiri s. f. Actziunea de a despagubi shi rezultatul ei; compensare a unei pagube; (concretizat) suma cu care se compenseaza o paguba. V. indemnizatzie. Catina citind raspicat apasat: «Emanciparea clacashilor ce se fac proprietari prin despagubire». Damian Tabacul striga dirz: «Fara despagubire... fara despagubire». CAMIL PETRESCU B. 99. Sa nimerit sa aleaga maritul judetz lui Alexa Balaban dreptate hotarind boierului sa plateasca negustorului patru sute pungi bani buni despagubire shi dobinda pentru cite suferintzi shi rautatzi indurase. SADOVEANU Z. C. 237. ◊ Despagubiri de razboi = suma de bani sau cantitate de bunuri materiale care un stat invins le plateshte statului invingator pentru al despagubi de pagubele cauzate de razboi. (Jur.) Despagubiri civile = suma de bani care o plateshte un condamnat penal (independent de pedeapsa primita) pentru pagubele pricinuite partzii civile. Inculpatul a fost condamnat la shase luni inchisoare shi cinci sute de lei despagubiri civile.