DESPAGUBÍ despagubesc vb. IV. Tranz. (Urmat adesea de determinari introduse prin prep. «de» sau «pentru» shi aratind paguba) A plati cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) care a suferito a compensa o paguba o lipsa. V. indemniza. A despagubit pe totzi anchetatzii deatunci deshi nar fi fost obligat. REBREANU R. I 234. Faptul k miau ramas insemnarile.... ma consola daca nu ma shi despagubeshte de toate pierderile. M. I. CARAGIALE C. 24. Despagubeshtema lele De paralutzele mele. MARIAN S. 38. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu» shi aratind indemnizarea) Il despagubeshte cu vorbe goale. ♦ Refl. A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). Ma despagubeam insa cu libertatea intreaga de ai privi... genele stufoase umbrindui albastrul privirilor. IBRAILEANU A. 108. Din pricina mustetzilor shi sprincenelor mele care seamana cu ale dumitale miam pierdut clientela shi mam hotarit sa ma despagubesc pe alta cale. HOGASH DR. II 156.