DESLUSHÍT A deslushitzi te adj. 1. Care se aude bine. V. clar. Se oprira shishi aplecara urechea k sa auda picushurile abia deslushite ale dezghetzului. SADOVEANU P. M. 153. Vocile... patrund in baraca deslushite. SAHIA N. 83. ◊ (Adverbial) Glasul ceterei sauzea mai deslushit. CAMILAR T. 89. Dar in aceasta tacere se aud deodata deslushit tot mai aproape shi mai aproape pashi de cai de oameni. GHEREA ST. CR. II 139. Balan satzi aleaga din gura ce spui daca nu vorbeshti deslushit. CREANGA P. 151. 2. Care se vede clar precis lamurit. Totul pare acum deslushit prin marea claritate a undelor. BOGZA C. O. 350. Umbra creshtea in forme din ce in ce mai deslushite... Desigur cai ea. BART E. 185. ◊ (Adverbial) Feodor nu putea sa vada deslushit cine este feciorul care venise linga el. GALACTION O. I 677. 3. Lamurit precis pe intzeles. Am citit... raspunsul dvoastra nu tocmai deslushit. VLAHUTZA O. A. 431. Sa trecem insa mai departe poate vom gasi o mai deslushita aplicare a teoriilor. GHEREA ST. CR. II 46. ◊ (Adverbial) Mai bine este sa ashtepte sosirea nunciului Malaspina... de la care vor afla mai mult shi mai deslushit shi vor shti ce este de facut. BALCESCU O. II 267.