DESLUSHÍ deslushesc vb. IV. 1. Tranz. A distinge a deosebi un sunet sau un zgomot (dintro larma de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge a recunoashte a observa a vedea (in semiintuneric sau intrun spatziu slab luminat). ♦ (Despre lumina) A face sa apara clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintrun complex de idei a limpezi a lamuri a clarifica o problema o idee etc. ♦ Refl. (Despre idei probleme) A deveni limpede explicit; a se clarifica. ♦ Tranz. A explica a da lamuriri a face pe cineva sa priceapa ceva. ♦ Refl. A se lamuri a se edifica (asupra unui lucru); a intzelege. Din bg. doslušam.