deslushí (deslushésc deslushít) vb. A distinge a recunoashte. 2. A lamuri a explica. Sl. (rus.) doslušati „a asculta pina la sfirshit” (Cihac II 100; Candrea; Scriban) cu schimbare de pref. k in desavirshi sau destoinic. Der. deslushit adv. (clar); deslushitor adj. (explicativ); deslusheala s. f. (explicatzie lamurire); nedeslushit adj. (obscur; adv. neclar).