DESÍME (rar) desimi s. f. (De obicei urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. «de») Insushirea de a fi des compact sau indesat; (concretizat) desish. Flacari galbene de luminari mici cit unghia se deslusheau... din desimile de flori galbene ale padurilor. CAMILAR T. 70. A ieshit o ciuta linga o desime mare de ierburi. SADOVEANU D. P. 82. Rar de tot cind desimea codrului se shtirbea oleaca in dreapta sau in stinga... puteai sa intzelegi ce este mai incolo. GALACTION O. I 281. Desimea aburilor smulshi pamintului de apropierea ivirii soarelui se subtzia lucrurile incepeau sashi hotarasca formele. MACEDONSKI O. III 48.