DESHURUBÁ deshurubez vb. I. Tranz. (Cu privire la shuruburi sau obiecte inshurubate) A desface (printro mishcare de invirtire); (cu privire la un obiect prins cu shuruburi) a desprinde a demonta (scotzind shuruburile). Am deshurubat becul. ▭ SHmecherie incepu sa deshurubeze buloane. DUMITRIU V. L. 131. Variante: desshurubá (IBRAILEANU A. 176) desshurupá (SEBASTIAN T. 12) vb. I.