DESHUCHEÁT A deshucheatzi te adj. (Despre oameni despre sentimentele shi actziunile lor) 1. Nebun smintit tzicnit intro ureche. Cei mai multzi [dintre fiii de imparatzi] erau nazuroshi tembeli shi deshucheatzi. ISPIRESCU L. 22. ◊ (Substantivat) Veveritza pleaca creanga linga creanga shi hoinareshte k o deshucheata padurea intreaga. GIRLEANU L. 18. 2. Dezmatzat destrabalat deshantzat. Vorbe deshucheate. ▭ La Arnoteni pina shi casa unde stateau parea deshucheata. M. I. CARAGIALE C. 127. Copilul se scoala shincepe iar jocul... Acu mishcarile shi gesturile sint shi mai deshucheate... Cuncetul insa membrele pierd sigurantza shi simetria mishcarilor. CARAGIALE O. I 302.