DESHTEPTÁRE deshteptari s. f. Faptul de a (se) deshtepta. 1. Trezire sculare (din somn). Simtzea un fior analog cu acel care nil da deshteptarea dintrun vis urit. VLAHUTZA O. A. III 63. ♦ (Concretizat) Momentul cind se trezeshte cineva din somn. Lumea in care fusesem adineoarea spectacolul unic era departe era k amintirea la deshteptare a unui vis. IBRAILEANU A. 204. La deshteptare ma trezii cu sfintul soare acatzat de virful plopului. HOGASH M. N. 14. ♦ Semnal (clopot sonerie goarna) care anuntza scularea in colectivitatzi (internate cazarmi etc.). In zori cind se suna deshteptarea... auzi spuninduse: Bine de Serdici acum o fi dormind! SAHIA N. 115. 2. Fig. Dezmortzire trezire la viatza. Deshteptarea primaverii parcal intinerise. REBREANU R. I 315. Voi ce statzi in adormire voi ce statzi in nemishcare Nauzitzi prin somnul vostru acel glas triumfator Ce senaltza pin’la ceruri din a lumii deshteptare K o lunga salutare Catrun falnic viitor? ALECSANDRI P. A. 81.