DESHIRÁ deshír vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte inshirate pe atza in special despre margele) A ieshi de pe atza care au fost inshirate (adesea cazand shi imprashtiinduse). ◊ Tranz. Deshira margele. 2. (Despre atza infashurata pe ghem sau despre gheme) A se desfashura intrun fir lung continuu. ◊ Tranz. Deshira atza de pe ghem. 3. (Despre impletituri sau obiecte impletite) A se desface a se destrama. ◊ Tranz. A deshirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) in toata lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri shi peisaje din natura) A se desfashura in fatza privitorului. Lat. diserrare. Cf. shir.