DESHAMÁ deshám vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la carutza. Am deshamat cu badea Dumitru calul. SADOVEANU P. S. 49. Au fost deshamatzi caii de la o trasura al carei birjar turc adormise pe capra. BART E. 205. Caii de poshta nu merg decit deshamatzi pina in valea Petricicai. NEGRUZZI S. I 308. ◊ Absol. Mai ma invirtesc pe linga carutza desham dau la cai nishte ovaz. PREDA I. 92.