desfiá vb. I (jur.) A declara nula o infiere ◊ „Elucidand insa acest caz am discutat cu mai multe persoane intre care shi tatal adoptiv. Regreta. Ce? K nu a avut posibilitatea legala sa o desfieze. Doar atat. Nici un graunte de remushcare pentru traumele provocate in viatza fiicei sale.” I.B. 6 VI 75 p. 2 (din des + [in]fia; Th. Hristea nea comunicat k acest cuvant exista de cel putzin 40 de ani in lb. rom.; DEXS)