DESENÁ desenez vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mina libera sau cu ajutorul instrumentelor. Deseneaza un copac. ◊ Fig. [Norii] deseneaza pe cer hartzile unor continente necunoscute. BOGZA C. O. 53. ◊ Absol. Surise incetind sa deseneze shi punind creionul colorat alaturi. C. PETRESCU C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A aparea a ieshi in evidentza; a se profila a se contura. Muntzii se deseneaza in zare. ▭ Asprimea voluntara a fetzei era indulcita de catifelarea umeda a ochilor shi de buzele carnoase roshii shi desenate voluptos. C. PETRESCU I. I 13. 3. (Neobishnuit cu privire la o problema o chestiune) A schitza a contura. (Atestat in forma desemna) Chestiunea abia este desemnata; acesta este primul ei cuvint. ODOBESCU S. III 408. Variante: desemná (invechit) desiná (NEGRUZZI S. II 246) vb. I.