DESCURCÁ descúrc vb. I. 1. Tranz. A face sa nu mai fie incurcat a descilci a desprinde a alege a desface dintro incurcatura. Un mistretz cit toate zilele de mare pravalise pe un flacau tinar la fatza shi se silea ashi descurca coltzii din arcul flacaului. ISPIRESCU L. 371. Cind ash fi o Magdalina! Mielul a caruia lina O descurca mina ta! NEGRUZZI S. II 90. ◊ Fig. Se intunecase shi nu mai putura sa descurce drumul. GALACTION O. I 285. ◊ Refl. Numai eu shtiam sa... arunc [ciulini] in parul fetelor k sa nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 14. 2. Refl. Fig. A ieshi dintro situatzie dificila noua neobishnuita incurcata. Taun descurcese cum shtie treaba lui! numai aratura sa fie gata la vreme. CAMILAR TEM. 97. Nu se interesa de felul cum izbuteshte femeia cu mijloace putzine sa se descurce. PAS Z. I 95. Itzi multzumesc pentru toate... Fara dumneata greu ma descurcam eu aici. C. PETRESCU A. 327. ◊ Tranz. Lasa ma Mitreo o sa vaz eu shi o sa te descurc. SADOVEANU M. C. 61. 3. Tranz. A lamuri a limpezi a pune la punct (o problema o situatzie confuza incurcata). Pentru prima oara in cariera mea mi se intimpla asemenea complicatzie care no pot descurca. SADOVEANU P. M. 103. Mi se pare mie k pricina inca nam descurcato. id. D. P. 169.