DESCUIÁ descúi vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) A deschide cu cheia. Au venit strajerii k sa descuie shi sa dea in laturi canaturile. SADOVEANU D. P. 166. Eu nu pot Ano satzi descui; Acest drept al meu nu e. Craiesei noastre am sai spui Sa vie satzi descuie. COSHBUC P. I 66. ◊ Refl. pas. Sau rugat... sa li se descuie poarta. SBIERA P. 148.