DESCREIERÁT A descreieratzi te adj. (Despre persoane p. ext. despre manifestari ale lor) Fara minte smintit nebun nesabuit. In zimbetul descreierat al lui Eftimie incepu sa patrunda o stralucire slaba de trezie. DUMITRIU N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au incoltzit in capul dtale de descreierat? CAMIL PETRESCU T. I 155.