DESCOTOROSÍ descotorosesc vb. IV. Refl. A scapa de cineva sau de ceva care supara care este neplacut care incomodeaza; a se dezbara. Baietzii se descotoroseau de guler shi cravata. PAS Z. I 122. Sabina urca scarile pe covorul moale bucuroasa k sa descotorosit atit de repede. C. PETRESCU C. V. 367. Vedea omul... k nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGA A. 46. ◊ Tranz. Nevasta... facea zile fripte barbatului k sal poata descotorosi o data de fratesau. CREANGA P. 38.