DESCLESHTÁ descleshtez vb. I. Tranz. 1. A desprinde dintro strinsoare (asemanatoare cu a unui cleshte). (Fig.) In fatza palatului puhoiul compact ishi descleshta strinsoarea. C. PETRESCU C. V. 58. ♦ (Cu privire la falci sau dintzi p. ext. la gura) A desface dintro incleshtare. Ishi descleshta cu greu falcile intredeschise buzele sbircite. DUMITRIU N. 240. Danton... descleshteaza dintzii. CAMIL PETRESCU T. II 501. (Refl.) Gura amara se descleshtase. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 289. ◊ Expr. Ai descleshta cuiva falcile = a constringe pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se descleshta cuiva falcile = a incepe in sfirshit (sau cu mare greutate) sa vorbeasca. Tatasau starui de el pina i se descleshtara falcile. Negoitza povesti cu nevinovatzie tot ce i se intimplase. GALACTION O. I 300. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. «din») A smulge a desprinde cu greu ceva din locul unde se afla fixat sau intzepenit. Deabia ishi putea descleshta picioarele din singele inchegat. CREANGA P. 227. ◊ Refl. Nu putea sa se descleshteze bietul Robinson din bratzele capitanului bucurinduse impreuna cu dinsul pentru dezrobirea corabiei. DRAGHICI R. 300.