DESCLESHTÁ descleshtez vb. I. Tranz. shi refl. 1. A (se) desface a (se) degaja dintro stransoare dintro incleshtare. ◊ Expr. (Tranz.) Ai descleshta cuiva falcile = a face pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se descleshta cuiva falcile = a incepe in sfarshit sa vorbeasca. 2. A (se) desprinde a (se) smulge cu greu din locul unde se afla fixat. Pref. des + [in]cleshta.