descinta (t át) vb. 1. A face farmece a inshira formule magice. 2. A seduce cu vorbe a ademeni. 3. A plictisi a deranja cu discursuri. Mr. discintu discintare megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pushcariu 508; CandreaDens. 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta shi pentru semantism fr. enchanter sp. encantar. Der. descintat s. n. (vraja farmec magie); descintator s. m. (vrajitor); descintatoare s. f. (vrajitoare); descintatura s. f. (vraja farmec); descintec s. n. (formula magica cintec ce are puteri magice). Cf. cinta.