DESCATUSHÁ descatushez vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lantzuri sau din catushe. ♦ Fig. A elibera dintro constringere dintro apasare din robie. Izgonirea exploatatorilor shi cucerirea puterii au descatushat uriashele fortze creatoare ale poporului. SCINTEIA 1952 nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descatusheaza din robia imperialista.