DESAVIRSHÍ desavirshesc vb. IV. Tranz. 1. A perfectziona. Opera care o desavirsheshti de peste treizeci de ani... itzi va harazi nemurirea. M. I. CARAGIALE C. 107. Ar trebui sa vii la Iashi k satzi desavirsheshti educatzia shi sa invetzi cum sa traieshti in lume. RUSSO O. 134. ◊ Refl. SHi so invetzi [mecanica] la fabrica de ace trecind apoi la un atelier sau la o fabrica mare... unde ai fi putut sa te desavirsheshti. PAS Z. I 304. 2. A face k o actziune sa capete forma definitiva sa ajunga la culmea dezvoltarii; a dezvolta pe deplin a implini. Razboiul balcanic mai ales cel dintii a desavirshit eliberarea tzarilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479. ♦ (Rar) A duce la indeplinire a duce la bun sfirshit; a realiza a savirshi a termina. Nu shtiu daca voi fi destoinic sa desavirshesc asha calatorie. MACEDONSKI O. I 436.