des Pref. care intra in compunerea a numeroase cuvinte de orice provenientza (lat. desface; sl. despagubi; fr. descentraliza; etc.) pentru a indica o actziune contrarie celei indicate de cuvintul primitiv. Lat. dĭs cf. it. dis fr. dés sp. des. Pref. verbal inca activ. Nu se mentzioneaza in continuare decit cuvintele la care este de presupus k respectiva compunere cu dis este anterioara rom.; in celelalte cazuri cf. cuvintul de baza. Modern se scrie dez inainte de b d l m n r v. Utilitatea acestei inovatzii pare discutabila iar diferentza de pronuntzare a pref. de ex. in descompunere shi in desbate este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor rom. Este evident pe de alta parte k timbrul Z nu este propriu cons. in discutzie ci introdus de cea urmatoare shi k grafii k dezlipi sau dezvoltat nu sint transcrieri mai fidele decit deslipi sau desvoltat.