derége dereg (direge derede deré) vb. tranz. 1. A curatza bucatele (graul secara) de semintze straine shi de gunoi (TZiplea 1906). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei cu sensul de „a taia” (DRT 2010). 2. A drege (Barlea 1924). 3. A repara. 4. A potrivi gustul unei mancari: „Nu shtiu ce deré” (Faiciuc). Var. a lui drege (< lat. diregere „a conduce”) (DEX MDA).