DERANJÁ deranjez vb. I. Tranz. 1. A strica randuiala ordinea unor obiecte; a ravashi a rascoli. ◊ Expr. Ashi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura linishtea sau activitatea cuiva a stanjeni a stingheri a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (In formule de politetze sau ir.) A se osteni. Din fr. déranger.