DERÁNJ deranjuri s. n. 1. Dezordine neorinduiala. 2. Fig. Tulburare a linishtii (cuiva); stingherire stinjenire incomodare. Ne ducem ne ducem stimabile nu voim sa facem deranj. CARAGIALE O. I 117. ♦ (Rar) Osteneala. SHia privit numai hainele negre gindinduse poate k deranjul imbracarii lor a fost degeaba. PAS Z. I 96.