DEPASHÍ depashesc vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge sau alearga pe acelashi drum shi in acelashi sens; a lasa in urma. Depashise pe ceilaltzi alergatori cu doi metri. ▭ [Tunurile anticar] sint in linia intiia shi au fost depashite de tancuri. CAMILAR N. I 388. ◊ Fig. Viatza biruieshte shi depasheshte necontenit moartea. SADOVEANU P. M. 280. 2. A trece peste o anumita limita sau peste un anumit nivel; a trece dincolo de... a intrece o anumita masura. Muncitzi cu rivna... scoatetzi pine mai multa pentru muncitorii de la orashe! Ei muncesc depashind normele pentru a va da unelte. CAMILAR TEM. 403. Dupa cite reieshea din ziare discutziile nu depasheau mult adincimea celor din tren. CAMIL PETRESCU U. N. 143. ♦ A intrece puterile (fizice sau intelectuale) sau competentza cuiva. Nu pot sa rezolv aceasta problema caci ma depasheshte.