DEÍSM (< fr.) s. n. Credința în existența unuia sau a mai multor zei. ♦ (În sec. 17-18) Credința în existența unei ființe supreme care este principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii și a societății, acestea funcționând autonom în afara creației primordiale (Voltaire, J.-J. Rousseau, B. Franklin, Th. Jefferson). ◊ Deismul englez = mișcare religioasă din sec. 17-18 care a accentuat religia naturală și a respins revelația, dogmele, urmărind stabilirea unor temeiuri raționale pentru credința în existența lui Dumnezeu (H. de Cherbury, M. Tindal, A. Collins).