déget n. pl. e (lat. dĭgĭtus ruda cu vgr. dáktulos shi germ. zehe [la picĭor]; it. dito pv. det fr. doigt sp. pg. dedo). Fiecare din cele cincĭ extremitatzĭ ale miniĭ shi picĭorului la om (la animale pot fi maĭ putzine). O veche masura de lungime cit a 12a parte dintr’un picĭor saŭ a 10a parte dintr’o palma (V. mina). Fig. A fi aratat cu degetu a fi compromis. A pune degetu pe ceva a ghici a descoperi leacu. Atzĭ mushca degetele a te kĭ amar. a fi la doŭa degete de peire a fi foarte aproape de peire. Degetu luĭ Dumnezeŭ vointza divina. A merge in virfu degetelor saŭ in virfu picĭoarelor a merge incet k sa nu te simta nimenea. A se numara pe degete a fi foarte putzinĭ. Atzĭ scapa pintre degete (k peshtele) atzĭ scapa cind era prins dea binele saŭ aproape de a fi prins. A shti o shtiintza pe degete a o shti perfect. A juca pe cineva pe degete al face sa faca ce vreĭ tu. A te ascunde dupa deget a cerca in zadar sa te ascunzĭ neavind dupa ce. A nu pune pe cineva nicĭ la degetu cel mic aĭ desconsidera puterea. A incerca marea cu degetu a incerca imposibilu. Gol k degetu (saŭ gol deget) gol pushca foarte raŭ imbracat calic. In sud pop. desht.